In timp ce muma-mea trece de la un motan la altul, ba Gugu, ba Dunghici, ba Negrici… ba Tampilici… ma rog, ultimul nu stiu sa existe dar ca si chestie… + multele alte flocoase feline de pe strazile caucazului, eu ma bucur de batranetea parintilor ei.
Deja a devenit plictisitor sa-i vad pe mosii astia doi cum tipa la mine sa ma opresc din maratonul din interiorul arenelor caminului lor, ori sa ii vad cum tipa neinsufletiti atunci cand ii musc, zgarii si ma urc pe dulapuri si daram ce prind.
Am trecut la alte tinte de joaca cum sunt magnetii lui Rodi de pe frigider, la care ea tine enorm de mult… si eu de altfel, de asta le dau atat de multa atentie si le schimb locul, pentru ca imi plac. Dar ea nu intelege si tipa la mine. I-a pus pe toti in susul frigiderului, dar acum ajung si acolo.
Ficusul casei, care acum este “tulpina ficusului casei”, sta in asteptarea lui mami pentru ca Rodi i-a spus lui mami ca-l tine sa vada si ea in ce hal l-am facut eu. Floare la care Rodi a crescut 10 ani de zile. Degeaba a frecat Rodi cu lamaie si chestii cu acizi ca eu tot am facut pipi la radacina lui si i-am smuls frunzele.
Mie imi place cand Rodi se supara pentru ca e simpatica! Sa o vedeti atunci cand se chinuie sa-mi fiarba apa si sa mi-o raceasca ca eu tot din chiuveta sa ling apa. Si e si mai simpatic cand are “ore de meditatii” cu mami pe chat si i se confeseaza si mami rade ca o tembela la microfon.
Cica m-am facut cat un porc si ca urmeaza sa mi se schimbe mancarea ca cica: “am prea multa energie!”, dar pana una alta Doru ma scoate la aer in fiecare zi… pe balcon, ca imi ajunge! Dar tot e bine! 
Noi, cei doi motani ne uitam dupa fufe pe balcon… fiecare cu preferintele lui: unuia ii plac astea pe tocuri cu fustite si rochite, altuia, cele cu coada stufoasa si mustatile mici . pam-pam
